Aştept să treacă sărbătorile

Am aşteptat să treacă alegerile. Acum aştept să mai treaca ceva: sărbătorile. De 16, 17 ani, în fiecare an, fac acelaşi lucru, simt că mi s-a cam urât de sărbători. Nu pentru că aş avea neaparat ceva cu ele, poate doar pentru că nu au nimic autentic. Poate pemtru faptul că majoritatea oamenilor înţeleg foarte diferit de cum înţeleg eu distracţia de sărbători.. Poate pentru că aş vrea şi alceva, pe care nu mi-l permit, ceva diferit de ce fac cu cei cunoscuţi de atâţia ani.Sunt sătul să vin mahmur şi deprimat de la revelioane. O noapte în plus pierdută şi băutură ( de parcă nu fac asta constant )... Eventual un grătar cu pulpe de pui umflate cu hormoni de la Alconsib, câteva cupluri anoste, formate din persoane şterse, neinteresante, a căror manifestrae principală la astfel de "evenimente" este lălăitul pe "La Mulţi Ani!": "Muuulţi aniii trăiascăăă!...Hâc!" Poate nu mă simt bine de sărbători pentru că Moş Crăciun vine doar pentru a aduce coca-cola copiilor, pentru că pomii de Crăciun împodobesc mai mult magazinele de telefoane mobile şi pe cele de poşete de pe centru. De câţiva ani buni am apatia părinţilor pe care, copil fiind, nu-i înţelegeam cum de puteau sta acasa cu o astfel de ocazie, cum de puteau fi atât de lipsiţi de entuziasm.. A început din nou să mi se adreseze întrebarea exasperantă: "Ce faci de Revelion?". Te simţi aproape obligat ca să te distrezi de sărbători. Distractia, cred eu, nu e convenţională. Te poţi distra mult mai bine la un chef oarecare, sau într-o seară într-un bar când îţi merge bine, decât de sărbătoarea de început de an. După întrebarea deprimantă, "Ce faci de revelion?", vine alta, şi mai deprimantă, aruncată cu ură parcă de un chefliu cu vocaţia ratată: "Ce ai făcut de revelion?" Dacă îi răspunzi că: "Mai nimic", îţi spune că a fost pe nu stiu unde, şi că a fost fain, dar nu pare foarte convins. A! Dacă vrei să te scoţi, şi să-l faci pe curios să te lase în pace cu Revelionuil şi să plece capul bombănid ceva, poţi să-i zici că-l faci la o cabană. Cabana pare să fie distracţia supremă în astfel de ocazii. Nu zic că nu e frumos. Drept să spun şi mie mi-ar plăcea să mă duc, însă nu la cabana aia plină de oameni care se înjură, zbiară ca din gură de şarpe, se îmbată, dacă te pui jos: "Hai să bem!". Poate doar doua, trei perechi, la o căbănuţă într-o zonă de munte foarte sălbatică (sau mai bine o singură pereche). Un jazz în surdină, o sticlă de vin, aperitive şi vântul care răscoleşte puţin zăpada. Şi brazii, nu tăiaţi şi nici cei artificiali din bănci care oferă credite de sărbători. Să te urci pe munte, să te umpli de măreţia peisajului, să simţi mirosul de răşină, să te pierzi cu privirea prin desişul de brazi din padure, să respiri aerul curat departe de traficul şi reclamele din oraş. Prea pretenţios spus? Nu cred. Chiar e o idee bună să urc zilele astea până în Păltiniş, dacă se reolvă cu Geta, că iarăşi e pe butuci. Să pătrund puţin în pădure ...

Ţin minte că poezia aceasta am scris-o după un Revelion:

Viaţă de duzină

Sunt un om norocos: Primesc o mulţime de felicitări!…
de mesaje pe telefon,
luate de pe net şi de la companii de telefonie mobilă,
convenţionale şi multiplicate la infinit…
de la colegi de serviciu pe lângă care trecem cu ură unul pe lângă
celălalt, de la prieteni din mijlocul vreunui chef, de la elevi care mă detestă
şi care se tem de corigenţă…

Cei mai mulţi bani se fac
dacă vrei să o întrebi pe mama ta cum se mai simte…

Casele din jurul meu sunt de plastic,
oameni sunt făcuţi din materiale din care se fac
vibratoarele, iubita mea
e kitsch, e de plastic, de duzină…

Ne ascundem toţi după un rîs plin,
facem gesturi de îndestulaţi, când ar fi putut fi atât de simplu…

O mulţime de oameni fericiţi, doar eu…ridicol…
Împuşcau raţe în parcul de distracţii, loveau cu pumnii
în mingi de piele care le măsurau viriltatea; oameni în toată firea
aruncau petarde şi speriau copiii pe centrul oraşului,
venerele înjurau de mama focului la braţ cu baştanii…

O să dispar doar cu câţiva poeţi nebuni în suflet, pe străzile vechi
şi mărginaşe ale Sibiului, ca într-o mină…




* Poza ce am pus-o la începutul postării mele e de la Revelionul de anul trecut.