Anotimpurile vieţii ( sonet )

E viaţa an cu patru anotimpuri,
Ferice, sărman-îi care nu le-apucă?
Se târâie, fuge-a orei furcă
Pe-al vieţii cadru, trec orele papuri.

Pân’ la douăzeci de ani primăvară,
Pân’ la patruzeci minunată vară,
Fruct copt pân’ la şaizeci, acuma toamnă,
Încolo ţurţuri stalactite, iarnă..

Sezoane cu capricii zbuciumate,
Cu arşiţe, îngheţ, ceruri înalte.
Viaţă macabră, viaţă turburată!

Seninul când nu vrea să se arate,
Poarta cârciumii tu-o dai deoparte,
Viaţa încendiezi, fie uitată!