Nu sunt de acord cu desfinţarea tramvaiului

                  De tramvai cine n-a mai încăput în Sibiul ăsta?  Cum spunea un prieten, regimul actual pare doar să desfinţeze şi să vândă. Ce pune în schimb? Malluri amăgitoare şi bănci? Pe vremuri tramvaiele mergeau şi pe centrul Sibiului. A mai rămas acesta, Sibiu-Răşinari, de un pitoresc nemaipomenit. Merita să mergi până în oraşul lui Goga şi Cioran şi numai într-o plimbare, chiar dacă nu erai vreun răşinărean care lucra prin Sibiu. Să mai scapi un pic de betoanele oraşului, să te laşi întovărăşit de puţină verdeaţă pe care o puteai contempla din mersul sacadat al tramvaiului. Asta fără să te opreşti până când nu dădeai de Coasta Boacii, unul dintre puţinele paradisuri cunoscute de Cioran. Cui îi pasă însă de aşa ceva? În locul tramvaiului o să fie probabil un autobuz de duzină ( doar spre asta se tinde, nu ? ) Şi degaba turui eu aicea, că poporul e ocupat cu "Mireasă pentru fiul meu"  sau cu păcălicii de Ponta şi Antonescu, ariviştii balzacieni de modă nouă, pe stadion, în noua troacă electorală. Şi uite aşa se defrişează lucrurile frumoase şi autentice. Priviţi imaginea ataşată pe blog şi luaţi-vă adio de la încă un lucru minunat distrus din decizia mai ştiu eu cărui despot al urbei căruia nici prin cap nu-i trece să se consulte şi cu populaţia Sbiului căreia îi aparţine de drept tramvaiul. Parcă am fi nişte hamsteri în acvariu cărora li se schimbă jucăriile după bunul lor plac. Băncile din Parcul Cetăţii, tot aşa, au fost scoase la un moment dat de tot de pe o parte, cea cu turnurile, acum le-au pus la loc, din cauză că se adunau tineri cu băutură am auzitla un moment dat. Acuma le-au pus la loc. S-a rezolvat problema?  De băncile alea mă leagă amintiri frumoase, m-am simţit privat în momentul în care au fost luate de acolo. Nu suntem pentru ei decât nişte cetăţeni ( mai mult sau mai puţin turmentaţi şi dobitoci cum ar fi zis Caragiale), privitori la spectacolul lor grotesc. Oricum, n-or să mă prindă pe mine la vot!

Ce tot vorbesc fetele la telefon?

                    Fetele din ziua de astăzi nu par să fie preocupate nici de şcoala, nici de cultură, nici de mai ştiu eu ce lucruri interesante ( natură, călătorii ), de vreun meşteşug anume, ci doar de...vorbitul la telefon. La fel cum băieţii de aceeaşi vârstă nu par să fie preocupaţi decât de fotbal şi ciumegeală. A! Şi de berea care merge bine cu fotbalul. Pentru majoritatea mirocolul existenţei pare să se reducă la atât.. Priviţi în jur pe stradă şi nu se poate să nu daţi cu ochii de vreo elevă sau studentă care vorbeşte la telefon! Staţi cinci minute pe o bancă şi observaţi cum se succed tinerele prinse în discuţii ce par să le implice întreaga lor fiinţă. Priveşe pe vreuna care Dumnezeu ştie cum nu vorbeşte la telefon în clipa aia, să vezi cum instantaneu începe să-şi pipăie telefonul, să şi-l ridice la nivelul pipetului, să începă să butoneze la el şi să privescă la ceva acolo. M-am întrebat de multe ori care e psihologia acestor gesturi. Şi am conchis că trebuie să fie ceva legat de siguranţă. A avea telefon înseamnă să fii cineva. Sau oricum, aparţii unei comunităţi. "Nu poţi să te legi de mine pentru că fie o să dispar în turmă, fie o să te împungă ceilalţi bivoli! Îmi permit să am un telefon, să îmi plătesc un abonament sau să îmi bag credit pe cartelă, sunt deci invulnerabilă! Îmi plus e o modă care mi se potriveşte ca o mănuşe!" Ce mai contează că nu eşti decât un anonim, un "average" cum zice englezul, adică un mediocru, un om de rând, pentru că imediat după tine mai trec încă zece cu aceeaşi atitudine?!.. Şi eu sunt posesor de telefon mobil, vorbesc de ani buni ( în prezent mai puţin ), însă sincer nu mă omor să vorbesc în public, până la urmă vorbitul la telefon cere discreţie, nicidecum nu mă umflu în piept când mă sună cineva, şi nici nu strâng din buci defilând cu dispozitivul la ureche. Cu cine vorbesc până la urmă toate aceste fetişcane? Doar se vede de la o poştă că sunt copile de oameni de rând, locuitori prin nu ştiu ce foste şi actuale cartiere muncitoreşti din Sibiu, gen Vasile Aaron şi Mihai Viteazul. Pe cine prostesc până la urmă? Doar nu îşi închipuie că mă gândesc că pun la cale vreo mare afacere! În ţara asta unde lucrurile merg în jos.. Eu cred că majoritatea fetelor vorbesc cu mamele, să le comunice cum a fost cu actele de colo dincolo, şi probabil cu câte un admirator, sau poate nici măcar, ci cu vreo prietenă de pe facebook. Oricum, ce să mai zici? Probabil că atâta pot...