O ţară de manelişti...

Deja s-a cam răsuflat subiectul cu manelistii ce a făcut furori de când Băsescu a declarat pe nu ştiu unde că România e o ţară de şmecheri dintr-ăştia dătători din buric şi cu cuţâte la duşmani. Acuma sunt eludate problemele esenţiale cu alte discuţii, cum ar fi aceea despre sănătatea lui Băsescu, lansată dacă nu mă înşel de Vadim Tudor, un alt prototip al minunatei ţări în care trăim. Sau poate că nu s-a încehiat subiectul cu maneliştii, şi nu ştiu când şi dacă se va termina.. Eu tocmai de manelism vroiam să vorbesc, am avut de gând de mai demult, de când era în vogă subiectul lansat de preşedinte. Că România e o ţară de manelişti e adevărat. Că e ceva rău, şi eu cred. Avea dreptate Băsescu! Însă ce vreau eu să subliniez e că manelismul e larg răspândit şi îmbracă multe forme. Maneaua nu e doar muzică, e o mentalitate. Nu trebuie să asculţi neapart muzica aia săltăreaţă şi ritmată cu efecte pe orga de drâmbă, vioară sau ţambal şi o voce lălăită şi plângăreaţă de îi apucă pe unii muşcatul din pahar... Poţi să asculţi la fel de bine hip-hop, rock, sau muzică de operetă şi să fii manelist...Da! Exact aşa. Pentru că a fi manelist însemnă înainte de toate să nu fii sincer. A fi manelist însemnă să epatezi. A fi manelist însemnă să te intereseze aparenţa în detrimentul esenţei. Nu asculţi muzică pentru că îţi place, o asculţi ca să arăţi cine eşti. Există muzică populară nemaipomenită, viabilă din punct de vedere artistic. Maneaua este o scabroasă formă de subcultură. Ştiu o grămadă de manelişti rockeri, care ascultă muzică pentru a se diferenţia, pentru a se considera deosebiţi. Poartă tricouri cu formaţii pe care nu le-au ascultat în viaţa lor, totul nu e alceva decât teribilism, grohăit şi motiv de petrecere, cu câţiva tipi, forme fără fond ca şi ei. Muzica trebuie să fie dată tare, zghiarătele pe măsură, ca şi în manea de altfel. Mulţi hip-hoperii sunt şi ei manelişti, şi nu mă refer aici la hip-hoperii din underground. Mă refer la cei gen La Familia sau B.U.G. Mafia care promovează, ca şi în manea, şmecheria, pragmatismul, incultura, etc.. Cei care se duc la operetă sunt şi ei în majoritate snobi, nişte forme fără fond, nişte moftangii, care merg la concert doar pentru a-şi etala toaletele şi a-şi parca "tancurile" în faţa filarmonicii. Beethoven săracul se zvârcoleşte în mormânt. Să fii manelist însemnă să fii ostentativ, lăudăros fără motiv, să te baţi cu pumnul în "chept". Toţi sunt baştani, toţi au bani, toţi îi fac pe fraieri, le dă stop la ăştia mai micii pe scara ierarhiei prostiei şi şmecheriei ( cum m-am distrat ascultând o piesă de Guţă ..). Vorbeam cu acelaşi prieten pe care l-am mai poemnit pe aicea, şi îl întrebam cum se face că sărăntocii ascultă maneaua asta cu bani şi şmecherii, ei nefiind alceva decât nişte pălmaşi, nişte coate-goale. Eu credeam că de obicei asculţi muzica în care te regăseşti. Şi mi s-a răspuns că sărăntocii ascultă muzica cu "eu te îngrop în bani" pentru că le dă iluzia că sunt şi ei cineva, pentru că nu poţi să-i vorbeşti unui sărăntoc de sărăcie, e ca de funie în casa spânzuratului... Băsescu s-a trezit el să vorbească de manele, când "se vede poşta din avion" ce poamă e şi fiie-sa, nu are de-a face că ascultă house, e "stunning" şi mai pozează şi în politiceancă? E exponenta clubistelor din România. Băsescu la rândul său trăieşte într-o ţară de manelişti, iar el le e preşedinte. Băsescu la braţ cu Gigi Becali... Becali la fel, unul dintre cei mai veritabili manelişti, un om mândru că e român, cum m-a revoltat unul prin Tribuna... Păi Becli e mândru că e român tocmai pentru că aicea e ţara lui, e cocina cu rahatul în care el se poate tăvăli. A fi manelist însemnă să fii prost, şi să fii mândru de asta. A fi manelist însemnă să fii pragmatic. A fi manelist însemnă să fii vulgar. Să dai drumul la "Pe la spate" tare pe plajă la Ocna cum am păţit odată. Acolo lângă noi, unu cu o faţă obosită şi tuciurie, slăbănog şi fioros, a dat drumul la frumoasa baladă "Pe la spatie, pe la spatie, aşa vor fetele toate", cu o voce de ţigan de ăla din ultima văgăună, iar la intervale constante mai dădea şi pedale la dacia lui 1310 veche şi tunată, să nu se descarce bateria unde era conectat casetofonul. Na! Ce ziceţi de spectacol? Vă aminteşte cumva de frumoasa ţară în care locuim? Problema e că maneliştii ăştia sunt ca lăcustele, sunt pretutindeni. Te trezeşti adesea cu ei în spate şi în natură, la pescuit de exemplu, unde te duci tocmai ca să mai scapi de ei. Manelistul nu are ruşine. Manelistul nu are respect. Manelistul e ranchiunos, e invidios, e răutăcios. Manelistul e periculos, e violent. Sfidarea şi dominarea prin teroare e o calitate la el. Manelistul nu are nimic autentic, nu trăieşte aprope de natură cum făceau ţiganii cu şatra, nici nu muncşte, nici nu creează, promovează voinţa de puterea, frustrarea, şmecheria, mizeria. Manelistul e parşiv, e egoist, e mincinos (manelistul evoluat e demagog), nu-şi ştie decât propriile interese călcând pe cadavre. Politicienii sunt şi ei în mare parte nişte manelişti. Manelistul este cea mai dezgustătoare fiinţă, la antipodul Omului. Ca şi animalul, e ceva instinctual, fără trăiri, care nu produce nimic, dar care consumă, şi îşi doreşte prin forţă şi ură faţă de semenii cumsecade şi hoţie să domine. Sunt cei care te poţi aştepta să se ia de tine pe stradă, om paşnic fiind, şi să bage cuţitul în tine. Nu zic că toţi sunt aşa, însă te poţi aştepta la orice atâta timp cât despre aşa ceva cântă în piesele lor. Altfel ce te-ar putea determina să asculţi aşa ceva? Prostia?