A, nu eu am fost, dacă asta se înţelege.. Hi hi!.. Să am pardon, dar nu înţeleg care e faza cu striptisul masculin (cu striptisul in genere). Pentru mine nu e alceva decât o manifestare scabroasă. Cum s-au distrat unele sibiencele de 8 martie? Ducându-se la striptis, să vadă nişte fraţi de-ai lui Adonis, umflaţi cu proteine şi aminoacizi, dansând cu aţa în fund. Eu personal nu înţeleg capitalimsul. Nu înţeleg de exemplu de ce pruna trebui să fie cât mărul, mărul cât grepfrutul, iar grepfrutul cât pepenele galben, cum am văzut unul de curând.. Ce are mărul cu vierme în el? Până la urmă dovedeşte că mărul e sănătos şi gustos (mai conţine şi carne, şi încă cu mai puţini euri decât cea din comerţ ). Pentru că tot ce e natural e estetic şi cu gust. Nu cad acuma în cealată extremă să susţin atrofierile, însă mi se pare că în capitalism se pierde simţul realităţii. Românii săracii, mai slabi de înger, par să-l fi pierdut de tot. După anii de privaţiuni din comunism, încearcă acum să recupereze şi ingurgitează în stil tradiţional tot ce li se serveşte ( ca de Paşti, după post de câteva săptămâni, când se cară pe capete la urgenţă ). Prin umflarea formelor în capitalism se dă senzaţia de perfecţiune, cantitatea pare mai mare (îl prinde pe român), şi eşti înclinat să crezi că şi delectarea este mai mare. Când colo o să descoperi că toate fructele acestea care arată ca în revistă sunt lipsite de conţinut, lipsite de gust. Până la urmă asta este capitalismul: o mare iluzie. Ţi se dă impresia că faci şi degi, însă nu faci alceva decât să dai banul. În capitalism se gâneşte cum să se facă bani din nimic. În secolul al XIX-lea, Eminescu îi spunea lui Creangă despre fete din popor sortite pieirii, victime ale pseudovalorilor promovate, şi pleda pentru ditrugerea statuilor reprezentând Venere, simboluri al frumuseţii artificiale, reci, fără conţinut, al acestor himere, abstractizări care îndepărtează omul de adevărata lui natură. Sunt prototipul "venerelor" din Playboy-ului contemporan, simbol al capitalismului alături de McDonald's, în care femeile sunt transfigurate, li se elimină digital eventualele imperfecţiuni (coşuri, aluniţe, etc..), şi li se dă un luciu de plastic. Pe mine personal nu m-au atras niciodată tipul ăsta de femei, le-am considerat exagerate, însă ştiu mulţi amatori de aşa ceva. Fidias, parcă, sculptorul grec, când termina una din sculpturile lui care se povesteşte că ar fi fost desăvârşite, o ciopărţea puţin cu dalta să o facă imperfectă, şi poate tocmai de aceea mai incitanta, mai reperabilă, esenţa ei rămânând aceeaşi. În "Miss România" Cezar Petrescu surprinde suferinţele tinerelor la preselecţiile pentru râvnitul şi carnavelescul concurs de miss, unde femeile devin marionete în mâna unora profitori. Câte fete nu pătimesc că nu arată ca alea din Tabu sau mai ştiu eu ce revistă de asta care le bagă în cap tinerelor fete din popor toate minunăţiile, de te cruceşti? Câte fete nu se chinuie cu cure (cucu), exagerează cu efortul, ca să aibă aspectul de palstic? Nu vreu de data asta să mă lungesc. Mă întrebam doar la ce le-a folosit femeilor că s-au dus la striptis (la fel bărbaţilor )? Femeile, că despre ele era vorba, cu ocazia zilei lor, au văzut nişte ficiori dintr-ăştia cam groteşti, crescuţi, după mutră, prin nu ştiu ce periferii, cu nume cu rezonanţe latine (probabil ca o sugestie vulgară la virilitatea lor), umflaţi artificial cu tot felul de substanţe, dansând pe acolo. Aceştia, la sfârţitul scabrosului spectacol, şi-au numărat banii, patronul cubului la fel.. Iar ele cu ce s-au ales? Cu privitul şi cu o gaură mare în buget. Şi să nu vă miraţi dacă vă întâlniţi cu una dinr-astea şi se mai şi declară mulţumită, încântată, vă povesteşte cât s-a distrat la striptease. Pentru că pentru a vedea esenţa lucrurilor îţi trebuie minte..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu