Un spectacol de care-i plină România...

Am prins o ştire cu o profesoară care îi dă o palmă unui poliţist de îi sar ochelarii, iar acesta, nici una, nici alta, îi răspunde cu aceeaşi monedă, cu o palmă care s-a lipit bine după cum a sunat. A, când poliţistul primeşte palma se aude pe fundal un: "Ioooi!", pe modelul: "Oaaaa, ce ţi-a făcuuut!..." Privind şi pe net faza cu incidentul m-au încercat stări diferite, de la amuzament la consternare. Prima dată am avut impresia că privesc nişte copii în faţa blocului care se ciondănesc, înconjuraţi de alţi câţiva care încurajează conflictul, şi nicidecum o altercaţie între un reprezentat al statului şi o profesoară. Chestii de genul aveau loc în curtea şcolii sau pe terenul de bambilici când eram copil, fac parte din pitorescul copilăriei noastre... Sincer să fiu, prima dată când am prins scena, nici nu mi-am dat seama că respectiva e profesoară, ci am crezut că e o precupeaţă care vinde zarzavat în piaţă, nu atât după chipul tuciuriu, că nu sunt rasist, cât după limbaj şi comportament. Profesoară? Repectiva nu ştia să se exprime, trăncănea şi se schimonosea ca la uşa cortului. Şi se vedea pe ea că "avea probleme grave", cum spunea cineva pe aici pe la o emisiune. Că teroriza pe ceilaţi profesori, e posibil, deci e culpabilă clar după comportament (am văzut-o agresând fizic şi verbal tot ce i-a ieşit în cale de la poliţişti, colegi la ziarişti ). Ce vreu să zic, însă, e că mă îndoiesc sincer că ar fi singura vinovată de comportament deficitar. Poliţistul se face şi el vinovat pentru reacţia sa, deşi câteodată te întrebi cum poţi să rezolvi problema cu o astfel de creatură şi eşti tentat să o plezneşti înapoi. Probabil cu o amendă usturătoare se rezolva, fără a fi necesară aplicarea dictonului biblic "dinte pentru dinte". Ar fi trebuit sancţionată profesoara şi gata. Ceva circumstanţe atenuante are poliţistul, însă este în opinia mea vinovat la rândul său. Că unii poliţişti mai au câteodată obicieul să abuzeze de funcţia lor, cred şi asta, să facă exces de zel... Şi mă gândesc aici la nevinovaţii care cad pradă abuzurilor poliţiştilor. Acuma am văzut-o şi pe cea cu care se certa profesoara precupitoare, una din profesoare, nici ea cu mult mai brează... Că era discriminată în liceu profesoara, nu ştiu să spun, însă cel mai posibil că aceasta folosea stratagema: dacă mă prinde că îi bag mâna în buzunar şi mă întreabă ce fac, strig tare şi gesticulez: "Discriminare!".. Mâncărimi în colectivele şcolare există, răutăţi din partea directorilor, colegilor, ale profesorilor, ca mai în toate instituţiile, peste tot trebuie să fie unul care nu are loc de tine, sau care-şi bagă nasul şi să nu te lase să-ţi vezi de treba ta, să-ţi câştigi şi tu acolo o pâine liniştit, sau unul căruia i se pare nu ştiu eu ce.. Vinovaţi sunt şi unii elevi, majoritatea aş zice, după tipul de educaţie ce se promovează, iar dacă nu eşti un pic dus ca profesoara din imagini, în timp ai toate şansele să ajungi. Şi vorbeşte unul care a trecut prin instituţiile de învăţământ... Uite ca exemplu numai un comentariu, al unui elev probabil, ce l-am găsit sub imaginile postării respective de pe net: "vai bagamias pula in gatu ei de tiganca parlita ce tupeu are,trebuia sa-i dea vreo trei,patru picioare in gura!!!!!!!!!!!!bravo gabore.....ii politistu ala asa mai boschet dar bine a facut:)))))))))))))))) ". L-am reprodus să ne mai mânjim o dată în pitorescul românesc, de parcă nu ne-ar fi de ajuns ce trăim în fiecare zi.... Este relevant citatul, de la greşeli, la termeni de argou gen "gabore", "boschet". Poliţistul e probabil un fraier în concepţia repectivului, iar acesta un "ciumeg"... Ce am văzut dovedeşte ce spunea Eminescu, că între dânşii se pleacă. Problema e că ne umplu de greaţă.. Victime acestor groteşti cad adesea oameni cumsecade.. Oameni cumsecade sunt şi ei parcă tot mai greu de găsit.. Morala? Trăim într-o ţară plină de sărăcie materială şi spirituală. Aceştia sunt cei care ne educă copiii, acestea sunt odraslele noastre, aceştia sunt cei care împart dreptatea, aceştia sunt colegii noştri, poate ăştia suntem noi. Şi ne mai mirăm că se întâmplă atâtea nenorociri, cum zicea un prieten...