Nu sunt romantic, idealist, nici măcar misogin

Mi s-a spus în câtva rânduri că sunt romantic sau idealist. Vreau să mă clarific: nu sunt niciuna dintr-astea. Nu trăiesc cu capul în nori, poate doar puţin la propriu. N-am fost niciodată un mare amator de patetisme romantice, deşi îmi plac ideile înalte, jocurile imaginaţiei. Nu am visat niciodată la o fericire veşnică, să devin un rege-geniu pe tron, înconjurat de îngeri care cântă, alături de o Beatrice, să trăiesc o fericire veşnică. Nu sunt utopic, nu visez la o societate perfectă în care oamenii trăiesc cu animalele într-o armonie perfectă, fără să muncească, cântând de dimineaţa până seara la flaut şi iubindu-se în grup. Nu am fost nicodată îndeajuns de convins de vreo ideologie care să mă facă să mă înrolez într-un regiment care luptă pentru astfel de idealuri. Am fost în schimb tot timpul conştient de existenţa unui anumit sacru în mijlocul profanului. Sufletul meu a tins tot timpul spre curăţenie, spre lucruri înalte, spiritualizate, şi ele există în mijlocul lumii în care trăim. Le-am găsit în artă, în iubire şi natură. Înseamnă asta să fii idealist? Poate doar om. E de ajuns să asculţi un Jean Baptise Lully ca să devii conştient că sublimul e tangibil. Omul nu e puţin lucru ( mă refer aicea la cei puţini care mai păstrează în ei umanitate ), e un creator şi un explorator.. Unii însă încearcă să să schimbe lumea după chipul şi asemănarea lor mică, să murdărească, să desacralizeze totul. Pentru asta nu am de gând să trăiesc doar visând sau doar citind. Într-o societate normală profesorii, artiştii ar trebui să fie plătiţi , fiind păstrătorii unor valori spiritual-umane ( mă refer la cei care sunt cu adevărat profesori şi cu adevărat artişti ). Cine mai are însă nevoie de ei? Poate doar de pâine ( artificii ) şi circ. Cineva îmi spunea că e normal ca un poet să nu câştige, pentru că nu produce. Cât de pragmatic a ajuns să fie privit aristul! După unii poate să şi moară ( la dracu nu zic să se ducă, pentru că e de multe ori acolo ). În ce mă priveşte, ştiu că trebuie să şi muncesc, şi până la urmă şi asta însemnă tot să fii om: să lucrezi, să laşi ceva în urma ta. E rău să furi sau să te compromiţi pentru nişte bunuri. Misogin iarăşi nu sunt, sunt doar dezamăgit de atitudinea pe care o au majoritatea femeilor în societatea asta modernă, capitalistă. Unele dintre ele chiar frumoase, se scălămbăiesc prin cluburi, ca nişte striptioze la bară, cu ficiori muşchiuloşi în jurul lor, învederat săraci cu duhul, pe o muzică house. Un videoclip la televizor pe care l-am văzut de curând mi-a trezit toate aceste meditaţii "geniale". Protagonista din videoclip arăta destul de bine, nu era lipsită nici de anumite calităţi vocale, filma undeva prin Paris, cu clădiri vechi în jur, lucrul acesta părându-mi-se blasfemator, acţiunea mutându-se pe rând de pe lucrările artistice, în disco unde dansau închedicaţi ficiorii mai sus menţionaţi cu "mândra" noastră între ei. E caracteristic în ziua de astăzi, pe linia Mihaelei Rădulescu, pe lângă faptul că eşti o considerată o"mare vedetă" ( tu nefiind decât o sacbroasă enterntainer-iţă ), să te crezi şi o mare artistă (artist), personalitate enciclopedică etc.. Asta n-am înţeles-o niciodată: dacă eşti un entertainer, câştigi bine din asta, de ce vrei să fii şi artist ( cum am văzut odată declarând Shakira chicotind, că ea nu e entertainer, e artistă ). Adică vrei să fii şi cu... puii mari şi cu cloca grasă ( să nu folosesc alt proverb). Unii vor să le fure artiştilor tot, să murdărească totul . Artist e Bach, Van Gogh etc.., nu un prostănac ce "animă plajele" vara între prostime. Eşti mare vedetă sexy a manelelor, ai bani, te admiră o grămadă de prostănaci, de ce vrei să iei şi ce aparţine celorlalţi, de ce vrei să fii şi academiciancă? Unii vor să transforme lumea într-un spaţiu descaralizat, într-un mare bâlci al deşertăciunilor. Privind videoclipul de ieri m-a durut să văd cum gândesc tinerele din ziua de astăzi, să văd cât au cap, şi cât de mult se dezumanizează ( se defăimează ), făcând imposibilă transcendenţa, înlocuind-o cu banalitate şi vulgaritate. Mare păcat.